Artist CIPRIAN ISTRATE

Căutând lumina ca pe o tainică promisiune a artei sacre, Ciprian Istrate explorează o varietate de teme spiritual-religioase, arta sa devenind un limbaj care depășește estetica și invită la reflecție. Lucrările artistului se află astăzi în colecții din întreaga lume, din Europa și Statele Unite ale Americii până în Emiratele Arabe. Una dintre ele, „Dumnezeu este viață”, a ajuns la Vatican, fiind dăruită Papei Francisc, ca o mărturie că arta poate reprezenta o cale novatoare de deschidere a dialogului între culturi și credințe.

WIN Alliance: Cine este Ciprian Istrate „cel adevărat” și cum a ajuns el să existe așa cum ni se prezintă astăzi? Ce factori v-au influențat evoluția artistică?

Ciprian Istrate: Aș începe prin a spune că tot ce ține de evoluție are legătură cu îngrădirea sau eliberarea sinelui. Îngrădirea este acel act de a nu-ți da voie să faci ceea ce simți, ci să faci pentru că așa trebuie. Din cauza aceasta, uneori putem simți că anumite tradiții ne țin în loc. Ele au, bineînțeles, rolul lor, dar în creație – când vorbim despre creatori, artiști de orice fel – ele ne țin în loc, pentru că suntem într-un fel tributari trăirilor altora, ale celor de dinaintea noastră. Și atunci noi nu ne putem manifesta astăzi în deplinătatea sentimentelor și trăirilor noastre dacă ținem de tradiții cu orice preț.

Portret de artist – Ciprian Istrate

WIN Alliance: Poate fi tradiția o formă de manipulare la nivel subconștient?

C.I.: Cu siguranță, deoarece tradiția te leagă de ritualuri, de trăirile înaintașilor noștri dar și de fricile, restricțiile și tabuurile acestora. De exemplu, tradițiile la noi s-au împletit cu învățăturile Sfintei Biserici, dar avem în Ardeal unele sărbători pe care cei din Moldova nu le țin. Și invers, în Moldova sunt alte sărbători pe care cei din Țara Românească nu le țin. Istoric vorbind, creștinismul a intrat la noi prin Imperiul Bulgar, iar perceptele dogmei au îmbrăcat ritualurile găsite aici în tradiții religioase.

Sărbătorile au fost suprapuse Cultului Soarelui, pe care îl avem de milenii, cu diferite evenimente importante de la noi. Vorbeam despre îngrădire și cum simțim felul în care se manifestă chiar și astăzi aceste tradiții, cum le percepem noi prin rădăcinile pe care le avem înfipte adânc în solul fertil al acestui popor. Iar adevărul din spate este unul inconfortabil: doar încălcând tradițiile putem să știm cine suntem.

WIN Alliance: Aveți lucrări inspirate de acest subiect, al cunoașterii prin nesupunere?

C.I.: Am dezvoltat cu grijă subiectul, am simțit că este un loc în care pot merge doar cu mare atenție. Am o lucrare făcută în care o fetiță cu un ruj în mână, în vârstă de trei - patru ani, este unsă pe toată fața, în timp ce cu degetul strică în continuare rujul mamei sale. Ei bine, i-am pus fetiței în cealaltă mână o frunză, iar în spate am pictat Pomul Cunoașterii. Pentru că, atunci când încalci o regulă, rupi o frunză din Pomul Cunoașterii. Cu alte cuvinte, ajungi să te cunoști atunci când încalci o regulă.

WIN Alliance: Care a fost acel moment de inflexiune care v-a determinat să luați calea formării spirituale în cadrul Facultății de Teologie și cât din pictorul de astăzi se mai sprijină pe teologul de atunci?

C.I.: Dorința mea de-a cunoaște mai mult. Lucram la biserici cu diferiți pictori și simțeam că îmi lipsește ceva. Îmi lipsea esența. Pe atunci, Înaltpreasfințit era părintele Daniel, mitropolit al Moldovei (acum e Preafericitul Părinte Patriarh). Când sfințea câte o biserică și ne întâlneam în cadrul slujbei, îmi spunea „Tu trebuie să faci teologia! Tu trebuie să devii preot!”. Și avea dreptate, pentru că nu poți fi pictor de biserici dacă nu ai cunoaștere teologică. Dar și lucrările mele de astăzi, în esență, sunt cu plecări din creștinism, sunt teme interpretate și scoase de mine din creștinism și duse mai departe. Spre exemplu, seria lucrărilor cu Sibilele sunt de origine pre-creștină, cu 400-500 de ani înainte de Hristos, femei care au avut premoniții și L-au anunțat, au vestit că El va veni. Sibilele făceau legătura dintre zei și muritori, erau similare cu Oracolul din Delfi, un fel de femei-oracol; intrau în transă și începeau să vorbească.

Revenind, la întrebarea „Cât din pictorul de azi se sprijină pe teologul de ieri?”, cunoașterea pe care mi-a adus-o teologia nu poate fi înlocuită cu nimic. Din teologie am trecut în filozofie, am văzut lucruri extraordinare și am studiat intens. Dacă nu studiam filozofia, aș fi ajuns la concluzia că totul a pornit din creștinism, că toate acele idei din care acum extrag eu seva ar fi fost creștine, dar de fapt ele sunt pre-creștine. Așa am descoperit marii filozofi, pre-socraticii și pe Socrate însuși. Și în felul acesta, fiecare tablou, fiecare lucrare a mea este infuzată cu elemente religioase, creștine și pre-creștine, dar și cu multă filozofie, cu multă esență.

Ciprian Istrate - „Maica Domnului însărcinată”,
pigmenți naturali pe lemn, 2021

WIN Alliance: Există o „carte sfântă” care să vă fi marcat mai mult decât celelalte? Cum se raportează creația dvs. artistică la marile idei ale religiilor lumii?

C.I.: Nu cred că există una mai importantă decât alta, dar dacă ar fi să mă raportez la impactul cel mai mare pe care una dintre cărțile vechi l-a avut asupra mea – și aici mă refer la Coran, la Tora, la Biblie, la cărțile de căpătâi ale hinduismului – cred că trebuie să încep prin a vă povesti cum am ajuns la tema de cercetare pentru licență.

Mi-am ales, drept temă la licență, „Adam înainte de apariția Evei”. În mod evident, nu prea găsești izvoare, cu atât mai puțin picturi și reprezentări ale unui astfel de „Adam”. Și atunci mi-am dat seama că cel mai bine aș putea să-l pictez androgin. Până la apariția ei, el era practic format din cele două părți ale sale. Desigur, mai pictasem o lucrare cu Adam pe când era copil, din curiozitate și nevoie, deoarece noi nu știm cum a fost făcut și creat, și în ce perioadă a vieții sale a luat ființă. Și până la urmă, prin artă poți să faci ce vrei tu, fără să deranjezi. Asta mi-am și dorit, să nu deranjez, pentru că vreau să am un echilibru în arta mea, dar caut și susținere. Mai ales dacă o lucrare este cu precădere marcată de o temă religioasă, caut susținere teologică, dogmatică.

Astfel, pe acest Adam înainte de apariția Evei l-am făcut androgin și i-am creat patru fețe umane, ca și cum ar întoarce capul în cele 4 părți; un singur trup, patru fețe, patru capete. Unul era galben, unul negru, unul alb și unul roșu, reprezentând cele patru rase umane. Și aici arătam de fapt echilibrul pe care îl regăsesc în toate aceste mari religii. În toate religiile monoteiste apare omul primordial. Noi l-am denumit Adam, dar el poartă multe alte nume, este arhetipul. Și prin această lucrare a mea am încercat să arăt că nici o rasă nu este superioară altei rase și nici o religie nu este superioară altei religii. Însă n-am putut să-mi susțin, în cele din urmă, teza, deoarece era considerată a fi la limita ereziei și, în plus, n-am găsit izvoare istorice sau teologice care să-mi susțină lucrarea. Doar în Mircea Eliade am mai găsit ceva similar, în rest a trebuit să fac muncă de cercetare. Cu toate acestea, am obținut o bursă la Vatican cu această lucrare și la Biserica Luterană, să-mi susțin doctoratul.

Portret de artist – Ciprian Istrate în liniștea penumbrei

WIN Alliance: Cât de mult vă ajută să fiți singur în tăcerea atelierului și cum ajungeți să construiți ficțiunea care îmbrățișează scenele imaginate?

C.I.: Atunci când am început, lucrând în biserici, la pereți și tavan, ascultam doar muzică sau știri la radio, asta era cam tot ce puteam să facem. Dar, în marea parte a timpului, am stat ore întregi singur, lucrând noaptea, uneori până la trei în puterea nopții. Ei bine, în timpul acesta au avut loc niște conversații profunde, impactante între mine și Dumnezeu, am ajuns să mă cunosc mai bine, să îl înțeleg pe EL mai bine. La început lucram cu șabloane, ucenic fiind, încercând să învăț cât mai mult și să păstrez rigurozitatea canoanelor. Ulterior, am observat că unele canoane îți permit să lucrezi mai ușor, întâi desenezi pe hârtie, găurești și după aceea dai cu un fel de cărbune băgat într-o pânză. Punctând cu mișcări sigure, pe perete rămânea desenul pe care doar îl conturai.

Dacă la început era greu să fac desenul, să concep și să „transfer” schița de pe hârtie pe zid, fiind nevoit să stau tot timpul încordat ca să iasă bine, fiind nevoit să calculez, să analizez – nu puteam face totul din ochi – spre finalul activității mele în artă religioasă, lucrurile deja se schimbaseră în mod radical. Ajunsesem să desenez cu o ușurință extraordinară. Eu desenez cu ambele mâini și totul părea că se schimbă, că devine din ce în ce mai ușor, și că toate îmi ieșeau din prima. Era ca un cântec, ca și cum eram un dirijor care mângâia peretele. Deci pot spune că orele acelea de intimitate în liniștea bisericii, în care aveam convorbiri cu Dumnezeu, m-au ajutat să mă desăvârșesc din punct de vedere artistic.

Ciprian Istrate - „Sibilla Agripina (Cimmeriana)”, Tehnică mixtă, 2026

WIN Alliance: Când ați depășit granițele picturii religioase și ați început să explorați un univers artistic lipsit de constrângeri tematice, v-ați asumat și o nouă identitate? Cum definiți astăzi trăirile și sentimentele de eliberare care au venit odată cu acest rol?

C.I.: Nu știu dacă pot să zic „nouă identitate”... Ca trăire, nu simt că a fost o trecere grea, dificilă. În momentul de față, lucrurile se întâmplă în viața mea într-un ritm anume și cu o vibrație, dacă pot să spun așa, care este la un alt nivel. Totul e mai intens, mai rapid și paradoxal, oamenii – sau o parte dintre oamenii pe care îi cunosc, artiști – încep să iasă puțin din zona tradițională a religiei și să se exprime liber. Despre mine pot spune că acum trăiesc altfel, trăiesc liber. Și atunci când trăiești în libertate, emani și ești în vibrație cu ceea ce gândești. Și până la urmă, ce înseamnă a trăi liber? Poți trăi liber fără să încalci reguli? De obicei, ne gândim la regulile celorlalți, dar libertatea cere să încălcăm tradiția. Ce vreau să spun cu asta? Poți trăi liber fără a deranja, doar prin faptul că accepți totul așa cum vine. Există oameni cu diferite concepte de viață pe care îi întâlnim în calea noastră. Nu încerca să îi schimbi, nu o vei putea face, iar rezultatul va fi mai degrabă o frustrare adunată în tine. Oameni care au un fel de „cușcă” a gândului în care se simt bine, sunt oamenii pe care nu te poți supăra, dar pe care nici nu-i poți schimba. Lasă-i pe calea lor, ei au de învățat propriile lor lecții despre liberatate. Și da, atunci când mergi drept și ții capul sus, lucrurile vor vibra cu o altă energie și vei avea mai multă încredere în tine. Asta este, de fapt, esența lucrurilor.

Ciprian Istrate - „Frida”, mozaic, 2024

Punct de grație

Fii la curent cu ultimele noutăți