WIN Alliance: Dialogul dintre dirijor și orchestră se bazează pe încredere. Sunteți dirijor de mulți ani și ați reușit să ajungeți cu succes în toată Europa. Cum construiți această încredere, mai ales atunci când lucrați cu ansambluri cu care intrați în contact pentru prima dată?
A.G.: Așa cum am spus, noi, dirijorii, suntem pur și simplu slujitorii compozitorilor, slujitorii orchestrei. Fără orchestră și fără muzică, suntem singuri, nu suntem nimic. Așadar, nu ar trebui să uităm niciodată acest lucru. Unele orchestre, unele evenimente au nevoie de un dirijor pentru a fi eficiente, deoarece în această configurație, când un pian se află chiar în mijlocul scenei, cu întreaga orchestră în jurul său, muzicienii nu se pot vedea unii pe alții. Așadar, acesta este unul dintre cazurile în care ai nevoie de un dirijor în sine, pentru că altfel nu este posibil. Iar celălalt motiv este că, atunci când ai un program foarte încărcat – iar Kamerata are trei concerte programate săptămâna aceasta, ceea ce uneori este prea mult –, e nevoie de timp și de repetiții suplimentare pentru a-ți dezvolta auzul, simțurile auditive și ritmul celorlalți muzicieni din jurul tău. Iar asta îi obosește pe oameni, îi face parcă mai iritabili. Un dirijor poate fi eficient, în sensul că le poate oferi încredere, consecvență și direcție.
WIN Alliance: Care este părerea dumneavoastră despre scena muzicii clasice din România? Și care sunt legăturile dumneavoastră cu România? Este prima dată când veniți aici?
A.G.: Nu, este a doua oară. Așa cum am menționat anterior, am organizat acea înregistrare în Polonia, într-un studio excelent, care, la acea vreme, era unul dintre cele mai sofisticate studiouri de înregistrare din Europa. Era folosit și de specialiști în mixaj de sunet de la Hollywood. Am înregistrat acest CD extraordinar și a trebuit să-l și mixăm. Din moment ce inginerul de sunet era Liviu Elekes, un inginer român foarte talentat, am decis să finalizăm mixajul la București. Așa că aceea a fost prima dată când am venit în România, cred că în 2011.
În ceea ce privește cealaltă parte a întrebării, nu am avut niciodată ocazia să dirijez o orchestră aici, înainte de acest eveniment. Muzica clasică de aici, din România, este foarte diferită de cea din Olanda, dar, să fiu sincer, nu sunt complet familiarizat cu ea. Se întâmplă multe lucruri minunate aici, dar Europa nu știe despre ele, deoarece România nu excelează în promovarea lor.
Poate că asta este și menirea fraților Stoica: Răzvan și Andreea, cu Kamerata Stradivarius, realizează lucruri uimitoare din acest punct de vedere. Au curajul necesar pentru asta, ceea ce e rar în acest domeniu, deoarece își asumă multe riscuri pentru a pune lucrurile la punct. Se adresează persoanelor care se ocupă de administrarea diverselor săli de concert, poartă discuții, negociază și formează echipe de organizare. Trebuie să se ocupe de logistică, de echipamente și de atâtea alte detalii. Dar acest lucru le-a adus mult respect, atât în țară, cât și mai ales în străinătate, în Europa.