Arhitectura autentică reprezintă un exercițiu de transformare permanentă. O clădire este mai mult decât o structură statică și rigidă; ea evoluează, își rafinează relația cu orașul și cu oamenii locului. Pentru Vlad Baloșin, fondatorul METRIK Architecture, proiectarea înseamnă echilibrul dintre rigoare, sensibilitate estetică și înțelegerea țesutului urban. Autor al unuia dintre proiectele emblematice ale nordului Capitalei, WIN Herăstrău, acesta vorbește despre arhitectură ca despre o investiție în durabilitate și relevanță.
WIN Alliance: Privind retrospectiv, ce v-a determinat să alegeți arhitectura ca vocație? Vă amintiți primele schițe sau primele proiecte care v-au conturat viziunea asupra locuirii?
Vlad Baloșin: Am ales să fac arhitectura acum 24 de ani, deci pot spune că am început să fiu pasionat de acest domeniu acum mai bine de... o jumătate din viață. Eram deja la liceu când am intuit că sunt chemat de nevoia a construi și chiar așa o simțeam, ca pe o nevoie. M-a fermecat actul de a construi și de a lăsa ceva în urmă, ceva statornic pentru cât mai mult timp și, mai ales, m-a încântat ideea de a avea un impact real asupra unui lucru pe care-l faci, pe care îl vezi fizic și ale cărui rezultate le poți evalua. Asta a fost ce mă atrăgea. Nativ, am avut o aplecare către desen, iar asta consider că este o condiție necesară pentru a merge mai departe pe drumul arhitecturii. E un domeniu atât de vast încât poți să faci cam ce vrei din el. Poți să te duci în zona de cercetare, dar la fel de bine te poți axa pe zona teoretică. Poți să te îndrepți spre zona de patrimoniu, de istorie, este un domeniu atât de vast încât nu ai cum să te plictisești. De asemenea, poți să virezi către latura aceasta a construcției, a contactului cu actul construirii în mod real. Sunt foarte multe direcții în care te poți duce și, odată ce faci asta și te formezi ca arhitect, se aliniază și cea în care te specializezi.
Referitor la acele „proto-proiecte”, acele schițe de început, am găsit niște desene păstrate de părinții mei – așa sunt toți părinții, păstrează toate prostiile pe care le fac copiii! Acum văd și simt și eu același lucru deoarece sunt proaspăt tătic. Cum ziceam, am dat peste niște desene făcute de mine cu planul casei, planul drumului până la bunici – care drum era de fapt o stradă în fața casei pe care doar trebuia să o traversezi, nimic mai mult – apoi desenele cu camerele, cu locul în care se afla patul... Foarte, foarte amuzantă „joaca” asta din copilărie. Ea s-a transformat, de fapt, în cariera de mai târziu.
Apropos de joacă, îmi amintesc clar că am primit o cabană din lemn din multe fâșii subțiri, ca niște piese de puzzle, tip LEGO, pe care le compuneam și aranjam. La final putea ieși o cabană, o căsuță, cine știe ce putea fi! Am fost fascinat, m-am jucat mult cu ea. Toți copiii sunt, de fapt, constructori dacă avem înțelepciunea să îi lăsăm să-și exprime creativitatea.
Portret de arhitect – Vlad Baloșin
WIN Alliance: În practica dumneavoastră, care este distincția esențială dintre un proiect inovator și unul care se remarcă prin rigurozitate și principii conservatoare, dar corecte?
V.B.: M-am gândit mult la asta, prin prisma activității mele din ultimii ani, dar mai ales prin ce am reușit să fac în cadrul proiectului WIN Herăstrău. Când ai un proiect de o asemenea amploare, când simți că răspunzi zonei, tendințelor de locuire, dar și că soluționezi probleme specifice fiecărui spațiul al construcției, inovația nu mai apare doar de dragul inovației, ci din nevoia de a găsi soluții ingenioase la situații reale.
Pe de altă parte, inovația, mai ales într-un domeniu cum e cel al construcțiilor, e un concept cu potențial spectaculos sau dimpotrivă, periculos, dacă nu ții cont de toate rigorile. Poți avea impresia, dintr-o dată, că e nevoie să faci multe compromisuri pe elemente care e mai sănătos să rămână într-o zonă testată în timp, confortabilă pentru utilizator. Inovația per se, viabilă, apare foarte rar în domeniul construcțiilor. Este un domeniu dezvoltat de-a lungul timpului pe niște paradigme clasice, și pe bună dreptate! Inovația adevărată, sau ce se înțelege prin asta punctual, deseori, în ziua de azi, vine din zona de tehnologie; acolo e un pilon principal în direcția dezvoltării creative. Sigur, este interesant, atractiv chiar, să răspundem că „Da, noi inovăm întotdeauna!” dar adevărul este că foarte rar se întâmplă ca elementele testate și felul în care le recompui să poată fi considerate realmente inovatoare.
Nu consider că e necesar să vii cu ceva „forțat inovator”, cât e mai important să vii cu ceva potrivit în ceea ce privește spațiul construcției și priorităților comunității căreia i te adresezi. Nevoia de inovație poate să apară și dintr-o nevoie a ego-ului, iar frânarea acestui ego este importantă, este vitală atunci când ai de-a face cu siguranța celor cărora le oferi spații de locuire.
Echipa Metrik Architecture pe șantierul complexului rezidențial WIN Herăstrău
WIN Alliance: Care au fost prioritățile pe care le-ați avut în vedere pentru ansamblul rezidențial WIN Herăstrău încă din faza de concepție?
V.B.: Uite, întrebarea se leagă perfect de răspunsul de mai devreme. Prin 2016-2017 am început să vorbim despre proiectul care va fi (și care a devenit ulterior) WIN Herăstrău și totul a început cu o analiză foarte amănunțită a zonei. Am avut nevoie să înțelegem care e specificul zonei, varietatea de forme, varietatea de regimuri de înălțime. Totul în acea zonă era eterogen, unele construcții de la marginea parcului Herăstrău erau într-un anume stil, altele erau într-un alt stil, unele case erau de o anumită înălțime, altele de o altă înălțime. Nici nu mai menționez culori, materiale folosite!... De asta spun că inovația, în sensul de a te „juca” arhitectural cu o consolă, cu un balcon – care dintre console să fie mai spectaculoasă, care mai ascuțită, care mai colorată, care să țipe mai tare – n-ar trebui să fie principalul punct de discuție. Dimpotrivă, ne dorim să ieșim în evidență încercând să fim „cuminți”. Asta este varianta pe care am mizat și cred că am reușit să creez un proiect dorit și căutat mai ales prin felul în care arată arhitectura din cadrul ansamblului WIN Herăstrău. A captat atenția în mod pozitiv prin armonie, nu prin stridență. Reprezintă un model de sobrietate, eleganță și, în același timp, reținere în contextul pieței dezvoltatorilor imobiliari de azi.
Într-adevăr, ne-am permis să fim ceva mai „nebuni” cu varietatea la nivelul fațadei, dar și aici respectând aceleași principii. Pe de altă parte, am venit cu o varietate a unităților de locuit. Ne-am propus să avem în complexul WIN Herăstrău cât mai multe tipuri de apartamente. Întotdeauna, gândirea noastră a fost orientată asupra modului în care va arăta fiecare element în uz, nu doar pe hârtie, în timp, nu doar în momentul predării. Țin minte că am conceput, la un moment dat, 20 de tipuri de unități locative de 2 camere, tocmai ca să venim în întâmpinarea clienților. Ei nu sunt șabloane sau „profile” reci, ci cei care vor locui, vor trăi, vor lucra în acest loc zeci de ani. Asumat, bineînțeles, și cu tot efortul implicit, atât pe partea de proiectare cât și de execuție.
Echipa Metrik Architecture pe șantierul
complexului rezidențial WIN Herăstrău
WIN Alliance: Un alt mod prin care se poate măsura gradul de succes al proiectului WIN Herăstrău este și faptul că celelalte proiecte care s-au construit ulterior în jur au păstrat din sobrietatea, stilul și paleta de culori aleasă de voi.
V.B.: Da! Da! Chiar așa s-a întâmplat cu vecinătatea imediată și asta nu face decât să creeze un mediu armonios pentru noi toți. Este unul dintre aspectele pe care orice arhitect și le dorește în subsidiar: să dea o direcție unitară și armonioasă nu doar unui proiect punctual, ci unei întregi zone. În momentele pe care le petreceam gândindu-ne la variante de fațade, palete de culori, forme etc., ne-au venit pe rând zeci de variante de fațade, pe care le-am compilat împreună cu Cristi Pascu (n.r.: fondator WIN Alliance și dezvoltator al proiectului WIN Herăstrău) și în final am ales varianta care să arate bine nu doar azi, ci să arate bine și peste douăzeci de ani, treizeci de ani și așa mai departe. Cred că cel mai important aspect pentru un proiect rezidențial de succes este să fie timeless, nu doar să arate bine imediat. Iar la WIN Herăstrău chiar așa am pus problema, investiția cumpărătorilor căpătând astfel o altă dimensiune. Știi că va fi de durată, de aceea lucrurile pe care le iei în considerare – zonă, beneficii, return on investment - încep să capete mai mult sens.
Complexul rezidențial WIN Herăstrău
WIN Alliance: Dacă tot vorbim de estetică și de cum se dezvoltă cartierul sau orașul în care locuim – atât ca valoare durabilă, cât și de investiție – cum arată, de fapt, orașul ideal din perspectiva arhitectului Vlad Baloșin?
V.B.: Cred că aș evita folosirea termenului „ideal” și m-aș opri la „orașul pe care ni-l dorim”. Trebuie să-ți pui un ideal în minte și să încerci să mergi către el, să atingi măcar 60% din tot ce ți-ai propus, dar pentru a deveni el un oraș ideal...? Greu de spus! Îl văd în primul rând ca pe un oraș al pietonului și asta are mai multe valențe. Nu este doar un oraș al imaginii urbane, a trotuarelor cu spații verzi, cu spații publice armonioase la parterul clădirilor, cât este un spațiu al „insulelor” de verdeață și natură, care să fie publice și să aducă oamenii mai aproape. Acesta ar putea fi un prim aspect. Mobilitatea e următorul aspect, cu precăderea mobilitatea pietonală, care trebuie separată strict de cea auto.
Acest segment al pistelor de biciclete, al spațiilor pietonale cât mai largi, reducerea accesului auto, acest segment poate fi observat în vestul Europei, funcționează foarte bine și simt că trebuie implementată și la noi. Traficul, care e problema numărul 1 a orașului, se rezolvă cel mai ușor tocmai limitând accesul auto și facilitând un transport în comun performant, cu zone publice pietonale, scuaruri și stații largi și sigure de așteptare a mijloacelor de transport în comun. Când vorbim de dimensiunea pietonală sau de importanța pietonului în geometria orașului viitorului, scara urbană trebuie să fie raportată în felul acesta. Din punctul meu de vedere, urbanismul în formula actuală nu e câștigător când vine vorba de „orașe fericite”, să le zic așa. Dar dacă ar fi să iau un model de oraș pe care îl am în minte ca arhitect - Amsterdam, Barcelona – realizezi că acolo există niște reguli clare de construire, cu zone puternic tranzitate, autoturisme separate de „Ramble”, de acele zone pietonale care adună oamenii - turiști și locuitori deopotrivă. Ele au dimensiunea asta „pietonală”, au o grijă deosebită pentru ce se află la nivelul parterului, spații publice creative și bogat ornamentate, dar armonioase, multe parcuri, multe locuri de joacă.
Echipa Metrik Architecture la finalizarea complexului rezidențial WIN Herăstrău
WIN Alliance: Între estetică, funcționalitate și sustenabilitate, care sunt valorile ce ar trebui să ghideze arhitectura contemporană?
V.B.: Arhitectura contemporană trebuie să rezolve problema sitului și să integreze clădirea în context. În ce formă exact, asta rămâne la latitudinea fiecărui arhitect. Poți să alegi să fii contrastant și să faci un joc extraordinar în acel proiect, poți să faci ceva firesc și să nu „țipe” atât de tare arhitectura. Pe un sit anume cred că se poate găsi o infinitate de soluții și fiecare soluție poate veni cu ceva special. Spre exemplu, la noi, la Metrik Architecture, echipa de proiectare încearcă de fiecare dată să pornească mai degrabă sobru, cuminte în abordare și să răspundă unei matrice a plusurilor și minusurilor vecinătății și localizării sitului. Suntem extrem de atenți în abordare și, în funcție de concluzii, încercăm să ținem o linie cât mai coerentă a designului.
WIN Alliance: Simțiți că nevoia aceasta de a te reține este uneori în detrimentul dezvoltării arhitecturale? Sau considerați că este, dimpotrivă, un lucru bun?
V.B.: Este clar un lucru bun, pentru că trebuie luate foarte multe elemente în calcul. Nu trebuie să răspunzi doar nevoii de a crea, de a veni cu ceva nou, cât trebuie să dai răspunsul corect, ținând cont de toate circumstanțele și de toți actorii implicați. Pentru că sunt valori de investiție, sunt psihologii de utilizare, utilizatori diferiți în fiecare proiect, sunt dorințele dezvoltatorului care poate are o anumită imagine în minte sau este reprezentat de un anumit feeling când se raportează la clădirea sau spațiul respectiv construit. Noi încercăm să le ascultăm pe toate și să avem un răspuns care să devină, practic, numitorul comun al câtor mai multe restricții. Cred sincer că proiectele bune ies din multe restricții.
WIN Alliance: S-a schimbat profilul cumpărătorului de locuințe în ultimul deceniu? Ce priorități și criterii de selecție definesc astăzi clientul care caută o proprietate premium?
V.B.: Profilul cumpărătorului s-a schimbat radical în ultimii 10 ani! Înainte, totul era despre locație, doar asta auzeam, că orice apartament sau clădire trebuie să aibă „locație premium”, să fie într-o zonă premium a orașului. Asta era tot ce conta și poate (zic poate!) se uitau uneori să vadă cine sunt dezvoltatorii, dar nici măcar aspectul ăsta nu era de interes. Azi lucrurile stau radical mai bine, cumpărătorul se documentează despre cine sunt proiectanții de structuri, dar se uită în aceeași măsură și la arhitectură, deoarece e un prestigiu pe care-l poți căpăta prin alăturarea numelui tău, ca proprietar, la o clădire semnată de arhitecți validați în piață și recompensați cu premii pentru eforturile și creativitatea lor. De asemenea, clientul de azi se uită cu atenție la finisaje, la sisteme, la tot ceea ce compune clădirea pentru că își pune problema: ok, astea se vor menține, valoarea pe care o investește se va menține și se va aprecia în următorii 10-20 de ani, ceea ce înseamnă un calcul foarte atent. Nu în ultimul rând, se uită la istoricul dezvoltatorului. Azi nimeni nu mai cumpără o clădire pur si simplu, ci se ocupă să afle informații despre dezvoltator – ce istoric are? care sunt elementele de siguranță pe care își bazează business-ul? Toate aceste schimbări reflectă, într-o oarecare măsură, reacția pieței la scandalurile imobiliare din ultimii ani, dar nu doar acest aspect. Nu trebuie sa fie o rea intenție la mijloc, dar cumpărătorul trebuie să fie asigurat că dezvoltatorul este solvabil, că va putea să ducă până la capăt proiectul, că va putea conta pe cineva dispus să-i răspundă la întrebările tehnice etc. Într-o perioadă în care arhitectura începe să răspundă unor exigențe tot mai mari, proiectele în care eu cred cu adevărat sunt cele care reușesc să îmbine viziunea estetică cu responsabilitatea față de oameni și față de viitor. Și mai e un avantaj - fiind conectat la realitatea din teren, merg mult pe dialogul sincer și atent cu beneficiarul. Ofer foarte mult clienților, dau consultanță investitorilor, iar ei vin către mine cu întrebări pertinente referitoare la teren, spații, așezare, structură, mobilitate etc. Până la urmă, arhitectura de calitate nu urmărește doar să definească un loc, ci să creeze în mod autentic valoare și să fie capabilă să reziste în timp.
Interviu realizat de Ioana-Raluca Zamfir,
Artist vizual și doctor în cinematografie și mass-media